În fiecare zi se trezește devreme ca să-și savureze cafeaua cu lapte de soia. Uneori, adoră liniștea căminului ei, însă alteori ar mai sta la “hârjoneală” înainte de muncă cu cineva care știe cum îşi bea cafeaua, pentru că ea deja știe cum “el” o preferă pe a lui. Are 2 opțiuni când vine vorba de a merge la muncă, cu tramvaiul sau pe picioare, depinde de starea de spirit. Atunci când merge pe picioare, abia ce rămâne conectată la ceea ce este în jur, poate un om fără adăpost o mai scoate din visare și, uneori  îi dă bani, însă doar dacă nu cere. Când merge cu tramvaiul are obiceiul de a analiza mult oamenii, citește mâhnirea, plictisul sau fericirea de pe chipurile lor, apoi se întoarce la visarea cu ochii deschiși. (De obicei, mâinile și ochii spun despre om, mai mult decât ar face-o el însuși.) Își dorește să schimbe lumea, chiar dacă schimbarea ar fi la o scară prea mică. Azi și-a făcut un prieten în stația de tramvai, un cățel minunat, cățelul a petrecut-o până la tramvai, apoi a stat cuminte şi s-a uitat cum ea pleacă spre rutina zilnică. Asta a întristat-o dar, a și bucurat-o în același timp şi asta din cauză că, pentru câteva minute a avut parte de un moment sincer de prietenie și bucurie. Aceste momente sunt rare și amândoi s-au bucurat de moment din plin. (Toată ziua, și ziua următoare s-a gândit la amicul din stația de tramvai, trebuie să-și cumpere o casă ca apoi să înceapă schimbarea la care visează)

I was wearing Deichmann boots, Meli Melo hat, handmade earrings and gloves, H&M scarf Stradivarius belt, Sisley bag and ZNU dress

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
Every day she wakes up earlier to enjoy her coffee with soya milk. Sometimes, she enjoys the solitude of her home, but other times she wishes, she could giggle with someone one before work, someone who knows how she likes her coffee, as she already know how ‘he’ likes his. She goes to work, with tram or by feet, it depends on her mood. When she goes by feet, she barely notice the people’s faces, cuz radio music takes her far away, she might notice the homeless people, sometimes she gives them money, but only to those who don’t ask . When she’s in tram, she inspects all the faces, she sees the pain, the joy, the boredom all the human expressions, and after she begins her daily daydreaming.(Usually the hands and the eyes of people say more about them than, they will ever know how to express with words) She wishes she can change the world, even if that is in small proportion. Today she made a friend while waiting the tram, a lovely dog. When she got in the tram, the dog stand there and looked at her, as she was going to her daily routine. That made her sad and happy in the same time. Happy, because for a few minutes, she and the dog had a sincerely moment of bounding and joy. These moments are rare and both enjoyed the moment fully. Sad, because she couldn’t help to much the dog. (All that day,and the day after she thought
about that friend, she has to buy a house in order to do that small changed she’s dreaming about)

Today’s motto: “One travels to run away from routine, that dreadful routine that kills all imagination and all our capacity for enthusiasm.”