Mă impresionează te miri ce tâmpenie, cum ar fi lăcusta ce am văzut-o ieri cu’n picior rupt, încercând să se ridice. Am stat şi m-am uitat la ea, i-aş fi curmat viaţă, însă nu sunt Dumnezeu, aş fi dus-o afară însă nu mai era de ea, la insecte un handicap de genul, e sfârşitul lor. Aşa ca am stat, m-am uitat la ea, m-am întristat, mi-am dat seama ce neajutoraţi suntem şi noi şi mai rău e atunci când trebuie să înveţi să accepţi că nu poţi face nimic, decât să asişti la suferinţă şi poate să încerci să diminuezi puţin din durere.
Repriza doi de simpatii, empatii, emoţii mixte, etc a venit de la Lady Gaga cântând jazz cu Tony Bennett, şi tributul lui Stevie Wonder. Şi ce m-a mişcat a fost naturaleţea ei de a cânta jazz, m-a mişcat atât de tare încât aproape am plâns. Am văzut omul simplu din spatele măştilor, omul cu care mă pot identifica, am văzut talent şi pasiune. Apoi enșpe mii de artişti cântau pentru Stevie Wonder.
M-am trezit cu o lacrimă pe obraz, pentru că mi-am dat seama că nimic nu te poate ţine în loc dacă ştii ce vrei, dacă ai talent şi munceşti, Stevie Wonder a fost şi este pentru artiştii de peste tot un zeu. Mă simt bine şi mândră că pe mine încă mă mişcă lucrurile mărunte, mă simt mândră de sensibilitatea mea, deşi adesea lumii i se pare nenatural să te bucuri pentru o acadea sau un pix primit la o conferinţă. Mă mişcă tot ce-mi provoacă o cât de mică emoţie, un fior sau o amintire de mult uitată.

I was wearing ClockHouse blaser, no name pants and accesories, MONTI shoes, Zara shirt 

Today’s thought : “University can teach you skill and give you opportunity, but it can’t teach you sense, nor give you understanding. Sense and understanding are produced within one’s soul.”