Numai când te uiți de aproape realizezi timpul trecut

Dacă până nu de mult credeam că timpul peste mine nu trece, se pare că eram prea naivă. Nu cred că am fost atentă la procesul de îmbătrânire până acum, considerându-l un mit, sau ceva ce la mine clar nu se aplică. Acum un 2 ani să zic, am început să-mi remarc ridurile, și nu din vina mea, ci a Iulie, care-mi zicea mereu să nu mă mai strâmb atât, că am deja multe riduri pe frunte. Sunt exem de expresivă, iar mimica feței si gestica, sunt libajul meu de comunicare la fel de mult ca și cuvintele. Să zic ca 2, 3 săptămâni am încercat să-mi controlez mimica feței, dar calvarul s-a stârșit destul de rapid. Acum 7,8 luni, mi-au apărut (am văzut) primele firele de păr alb, și nu doar 1, 2, ci destule. Când am realizat că aia e, încărunțesc, am decis să-mi las culoarea naturală cât mai multă vreme, până nu albesc de tot. Ciudat este că îmi place mult părul cărunt, și mereu mi-am dorit să mă vopsesc blondul ăla alb, dar acum, când remarc un alt fir de păr alb, mă panichez, revenind la întrebările alea existențiale, sau tipice vărstei mijlocii. Întrebări gen: “ce fac cu viața mea?”, ” încotro mă indrept”,  “de ce nu am copii?”, ” oare care îmi e menirea pe pământ?” sau mai știu eu ce mă mai frământă. Clar, ceva îmi scoate perii aștia albi, și acel ceva nu sunt pisicile, sau gândurile gen, oare ce să mănânc mâine, sau cu ce să mă îmbrac. Remarc că “slabiciunea” secolului nostru este îmbătrânirea precoce fiind un “trend” datorat stresului, oamenii albesc mai repede, se trec mai repede și sunt mai mohorâți si veșnic fără timp, ori pe fugă. Mama, deși n-a avut o viață deloc ușoară, încă are jumate din păr negru, iar de albit părul i-a albit acum 3-4 ani, nu ca mie. Sunt curioasă voi cum faceți față procesului astuia natural, ca mine, prin ignoranță, sau prin acceptare? Încă refuz să-mi iau creme pentru ten matur, sau antirid, pentru cearcăne, sau din alea peste 30 de ani, nu e ca refuz să îmbătrânesc, însă nu prea cred în cremele miraculoase. Mai cred într-un leac băbesc, dar nici alea nu fac minuni. Acum sincer vorbind, mă îngrozește de mă cac pe mine îmbătrânirea… Nu ridurile, sau părul alb, ci neputința care o aduce trecerea anilor. Tu cum faci față procesului de îmbătrânire, ce te îngozește cel mai tare?  

I was wearing  Choies hat, Ucca jacket,  New Yorker blouse and jeans, Sammydress backpack


My today’s motto: “I wonder if I should let my hair go grey so my advice will be better.” 

You may also like

Leave a Reply

Your e-mail address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.