Just chillin…
I’m walking alone,in seara asta…uneori nu vad nimic mai placut decat o
seara singura cu’n pahar de vin rosu sec…animalele mele langa mine
niste muzica buna,in cautare de idei despre cum sa imi decorez casa cat
mai unic si pe stilul recycle.
Totusi mintea-mi zboare trilu lilu…pentru ca in putinele momente cand imi permit “luxul” de a  sta pur si simplu si de a’mi contempla existenta..am atatea intrebari fara raspuns si inca si mai multe intrebari in curs de formare…incat nu pot face altceva decat sa imi intorc privirea de la gandurile mele,sau sa ma uit la ele ca un strain…Sunt un simplu trecator fugar prin miile de intrebari care atunci cand ma vad incep a se contura…Oare avem totusi un destin predestinat,oare avem puterea de a schimba ceva?!oare fiecare viata se oglindeste intr-o viata a altcuiva deja uitat?!Oare tot ce traim se termina atunci cand murim?Exista unicitate?Oare avem un tel precis care trebuie gasit,si daca nu,o sa ne nastem pana ne ducem munca la bun sfarsit?!Exisita implinire?!Pentru ca daca exista inseamna ca se pierde ambitia…bun si daca exista ambitie inseamna ca exista competitivitate,iar aceasta implica oarece rautate..Deci suntem rai?! Mereu ma intreb daca e rau sa fi mereu nemultumit…sau daca e bine sa te multumesti cu “putinul” care-l primesti…stiu sunt extremista :).Si ganduri,si idei,incoerenta,intrebari,nelamuri…si iarasi eu…

Serios mereu aud “fi multumita ca multi nu au realizat ce ai realizat tu la varsta ta” sau “fi bucuroasa ca esti sanatoasa” sau “Fi recunoscatoare ca ai atatia prieteni  care te apreciaza” sau “macar ai un iubit care te iubeste enorm” etc..dar ce sa fac daca eu consider ca toate astea pur si simplu le-am castigat fiind asa cum sunt,si vreau doar sa simt ca  primesc si eu ceva fara sa dau nimic in schimb…de ce atunci ma numesc “nemultumita” sau “lacoma”?!Vreau si eu sa zicem un bonus pentru ca sunt asa cum sunt 😉 Dar nu…se pare ca ori ai noroc in viata ori trebuie sa muncesti…si ce e mai frustrant e ca muncesti pentru lucruri care doar “aici ” au valoare…si apoi iar pulbere…Cred ca trebuie in viata sa iti alegi pur si simplu un drum…dar un drum cu multe alei…ca sa nu te simti niciodata ratacit…ci doar pe o alta alee…Iar multumirea trebuie luata pur si simplu din lucruri mici si neinsemnate…pentru ca lucrurile marete sunt la vederea oricui dar cele mici numai tu le stii si doar pe tine te pot bucura…asa ca in fiecare zi fa un lucru mic,neinsemnat poate…dar care tie sa iti aduca fie multumire fie un zambet 😉

Cred ca fiecare este o carte…o carte nu este unica,dar are particularitati…eu una vreau sa fiu o carte de povesti…nu un roman,nu o carte cu poezii,nu un manual al stiintelor exacte..pur si simplu o poveste simpla dar cu’n final fericit !
Alege-ti singur cartea..nu lasa pe altii sa o faca in locul tau pentru ca este posibil sa pici in povestea gresita!

Si unul dintre artistii mei preferati 😉 cred ca poate ajunge la sufletul oricui..sau asa sper!

Mottoul de azi : “Nemulţumirea este primul motor al progresului.”