Dragă tată

Deconectarea m-a dus cu gândul la bunici, la vacanțele de vară, la faptul că noi 4 n-am fost niciodata toți la mare, apoi la tine tată. Draga tată, aș începe prin a spune că-mi pare rău, că mereu te etichetez cu’n “tata cam iubește să bea”. Adevărul este că, marea majoritate a copilăriei mele, ai fost amantul vaporilor de alcool, filosof mare și chimist, însă dincolo de toate astea ai fost cel mai bun tată. Nu cred că sunt prea mulți oameni ca tine. Nu cred că un altul, nici de aș fi fost a lui, m-ar fi iubit cum m-ai iubit tu, ca să nu mai vorbim de părinții tăi, minunații mei bunici. Poate că încă nu ai înțeles nici până acum, cât te admir, pentru simplul fapt, că niciodata nu m-ai iubit mai puțin decât pe unul de-al tău, lucru pe care, nu cred că aș putea să-l fac, dar toate la timpul lor, nu? E lucru mare să crești și să iubești copilul altuia, e lucru și mai mare să reușești să fii egal, deși, poate inima-ți dictează diferit. Acum nu te simți măgulit, că n-am uitat nici de serile cu cântări târzii sau altele ce ni le-ai copt, ca mai apoi a doua zi să te faci că plouă..că nimic nu s-a întâmplat.
Știi, eu încă nu prea știu cum relatia noastră în copilărie, destul de unită, a ajuns să se limiteze la un telefon sec și formal precum un “Ce faci tata?” “Bine acasă. Tu, Cosmin, toate bune?”. Mai ții tu minte, cum o bună perioadă de timp, doar de mine ascultai, și orice sămânță de gâlceavă aveai, reușeam să ți-o calmez. Mai țin minte și acum, cum din cauză că mama era, pe atunci destul de “pudică”, te-ai apucat tu, tam-nesam să-mi explici ce înseamnă să fii femeie, ce-i aia menstruație și câte și mai câte. Pentru mine ai fost un model de urmat pe alocuri și de evitat prin alte locuri. Insă îți mulțumesc pentru greșelile tale, din ele am învățat multe și mi-au croit un drum clar spre ce vreau și ceea ce nu vreau de la omul de lângă mine sau de la mine. Îmi mai aduc aminte cum m-ai învățat să dansez blues, stând pe picioarele tale, la început..ca să prind ritmul, îmi aduc aminte mâncarea ta de cartofi, mereu cu o altă denumire , deși aceiași mereu, îmi aduc aminte și când ai confundat vopseaua de ouă cu boiaua, da, da, da n-am uitat ciorba de fasole verde, mov de-a dreptul, dar totuși bună. :))
Dar cele mai dragi amintiri îmi sunt cele cu noi 3 în drum spre mămuca, când pe tren eram zei, ne cumpărai absolut orice voiam, cum stam în gări și dormeam până la urmatorul tren, cum mereu ne spuneai că trenul zice “eu te duc, eu te aduc”.. Agh și încă te-aș certa că mi-o chinuiai pe draga de Lady.. nici azi nu cred că mai sufăr melodia “să-mi cânți cobzar bătrân ceva” sau “treceți batalioane” melodie cu care mă trezeam la maxim în miezul nopții. Dacă bine stau să mă gândesc ce zile fripte ne-ai mai facut și tu.. Dar cu toate astea, ești tata, n-am cum să țin supărare. N-am ce să fac, decât să mă bucur că te am sănatos și voinic, imperfect cum ești tu. Adevărul este ca nu am avut cea mai perfectă sau armonioasă familie, dar clar a fost cea mai nebună și unită din câte or fi. Perfecțiunea familiei nostre a fost darul libertății ăsteia pe care toți am savurat-o din plin și iubirea necondiționată pe care ne-o purtăm dincolo de greșeli sau vorbe de prisos aruncate cu duiumul.

I was wearing Rayban sunglasses,  C&A hat, no name dress & bag, Miniprix sandals, Meli Melo earrings 

Today’s quote: “A daughter needs a dad to be the standard against which she will judge all men.”

 

You may also like

Leave a Reply

Your e-mail address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.