Goliciunea este sentimentul care s-a cuibarit in sufletul meu în ultimele luni. Casa, apartamentul meu este locul unde ma simt in siguranta, unde pot urla când durerea este prea mare, unde nu trebuie sa ma prefac, unde pot sa ma “întreb” fără sa par ciudata, unde pot dansa si canta. Cel mai confortabil loc de pe pământ este acolo unde îmi sunt pisicile. 🙂
Tu, tu nu o sa te schimbi niciodată, deși aparent ești ultimul care o sa afle asta. Tu ma iubești mai mult decat merit sau pot eu înțelege, ție iți pasa, tu inca mai simti ceva, inca nu ești pustiit. Sper ca tu niciodată nu o sa ajungi ca mine, esti perfect asa cum ești. Totul, uneori totul este prea mult pentru mine. Pur și simplu nu pot face fata la toate deodată. Am renunțat la a mai crede, a mai pretinde, la a îmi pasa, la a fi eu însămi sau la a mai iubi. Totul m-a lăsat pustiita în casa mea cu tine…
Happy days are to come. I feel it!:) Hope inspiration will come too!

Emptiness, that nesting feeling in my soul in recent months… House,
my apartment is the place where I feel safe, where I can be myself,
where I can howl when the pain is too big, where is no need to pretend,
where I can wonder without sounding weird, where I can sing or dance. The most comfortable place on earth is where are my cats. 🙂
You, you’ll never change, although apparently
it seems that you’re the last one who will find out  this. You love me
more than I deserve or I can understand, you care, you still feel
something, you’re not desolate. Hope you’ll never end up like me, you
are perfect as you are. All,
sometimes all is too much for me. I just can’t handle it, not all at
once. I’ve given up believing, pretending, taking care, being myself or
loving.  The all left me empty in my house with you…

Today’s quote: “A house is made of walls
and beams; a home is built with love and dreams.”