Bine te-am găsit 31. Eu sunt cam același om ca la 30, 29, însă nu chiar ca la 28 (glumesc să știi). Tu îmi ești încă necunoscut, deși pentru tine clar sunt un alt om din marea de oameni, pe care-i întâmpini cu drag sau cu mai puțin drag, că deh te-ai plictisit să ne vezi speriați de numere și sume. Eu una abia aștept să te descopăr, sincer mai tare m-a înspăimântat 30-ul, să știi. Că schimb sufixul nu-i chiar așa rău ca atunci când am schimbat prefixul.:) Dar uite-mă și la 31 nițel mai înteleaptă dar tot la fel de indecisă. Aș vrea să spun ca sunt mai împăcată cu mine, tare aș să ne mint, dar nu-mi stă în fire, nu încă.

Ce am învățat până acum e că lucrurile nu ți se înâmplă, sau cel puțin 80% din ele. Ci că tu le întâmpini, tu le ceri, tu creezi ambientul propice doar pentru ele.
Am învățat că deși familia nu ți-o alegi, oricum e cea mai faină variantă posibila, fiindu-ți dată cu-n scop, fie să te învețe fie ca tu să-i înveți ceva.
Am învățat că iubirea nu e doar pasiune mistuitoare, și că omul de lângă tine nu iși pierde farmecul atunci când dispare pasiunea, am învățat să iubesc rațional și nu doar pasional.
Am învățat că e ok dacă nu ești cine voiai să fi când erai copil și că nu e un sfârșit de lume dacă, nu ai o familie tradițională soț și copii ci una mai neconvenţională gen 2 mațe și un iubit.
Am învățat că vârsta nu te face mai înțelept prin simplul număr și chiar dacă ești mai mare ca un țânc de 17 ani, el poate să fie mai înțelept ca și tine.
Am învățat că nu e niciodata prea tarziu să te schimbi, să înveți lucruri noi sau să-ți dai licența.
Am învățat să apreciez mediul înconjurator mult mai mult, datorită oamenilor de care m-am înconjurat.
Am învățat să accept că nu toți cei neajutorați vor ajutor, și că nu poți ajuta un om care nu vrea să fie ajutat. Învățând totodată că nu poți adopta toate animalele.
Am învățat să accept ca unii oameni sunt ignoranți, și că oricât de multe argumente aduci, ei pur și simplu nu vor să le asculte.
Am învățat că uneori prieteniile se schimbă și că acest lucru nu poate fi catalogat ca un lucru bun sau rău, acesta fiind mersul normal al vieții.
Am învățat că viciile nu sunt ușor de lăsat, și că a le pe pune pe pauză și a le relua, nu însemnă că ești mai puțin viciat.
Am învățat să spun îmi pare rău sau “da, ai dreptate”, înțelegînd că asta nu te face slab sau prost.
Am învățat că a avea grijă de tine, a face sport sau a fi puțin atent la alimentație, nu sunt decât simple gesturi de iubirie și respect de sine.
Am învățat că a-ți plânge de milă nu ajută cu nimic.
Am învățat că, carțile “nu te face nici prost” nici deștept, ele doar deschid portițe spre alte lumi.
Am învățat că rar există nu pot și că de cele mai multe ori este defapt un “mi-e lene”, “mi-e greu” sau un “nu vreau” deghizat într-un “nu pot”.
Am învățat că reciclez, ce să vezi, nici nu e chiar așa greu, făcând o mare diferență.
Am învățat că alcoolul, e un bun dezinhibator, însă ca orice în exces devin un dezastru. :))
Am învățat că după 28 , dacă nu mai devreme, pentru mine nopțile pierdute și alte “rebeliuni” nu mai sunt chiar așa ușor de trecut cu vederea.
Am învățat că niciodata nu știi destul de multă muzică bună.
Am învățat că muzica anilor 50, 60, 70 lși 80 este efectiv nemuritoare și fenomenală.
Am învățat că timpul în 2 este cel mai frumos lucru, cel mai plicticos uneori dar și cel mai râvnit.
Am învățat că genele sunt nesuferite, și că vrei sau nu, moștenești cam toate bunele și relele de la părinți.
Am învățat că comunicarea e the best thing ever!
Am învățat că o vorbă bună, un compliment sau un zâmbet sunt gratis și pot schimba total ziua unui om.
Am învățat că schimbarea, noul, nu sunt decât un proces de cele mai multe ori, spre bine.
Am învățat că e bine să știi una, două limbi străine.
Am învățat că călătoriile sunt un necesar pentru oamenii care stau mai mult de 8h închiși în birouri.
Am învățat că mâncarea bună îți face ziua mai faină.
Am învățat că, să știi o meserie nu te face destept, ci pur și simplu știi o meserie.
Am învățat că prietnii sunt o parte importantă din viața noastră și că fără ei viața e fadă.
Am învățat că regretele nu-și au rostul.

Pe principiul omul cât trăiește învață, o sa-mi dedic și o listă cu lucrurile pe care încă nu le stăpânesc sau pe care trebuie să învăț cum să le învăț.

Trebuie să învăț că frumusețea e diferită și că nu trebuie să fiu “în trend” pentru a mă simți frumoasă și bine cu mine.
Trebuie să învăț să nu mai trag cu ochiul în grădina nimănui, să nu mă mai compar cu nimeni și să fiu fericită cu ce am și cu cine sunt.
Trebuie să învăț să mă apreciez exact cum îi apreciez pe ceilalți și să fiu mandră de ce am realizat până acum.
Trebuie să învăț să-mi depășesc eșecurile, și să nu mă întorc mereu la lucrurile care mă rănesc.
Trebuie să învăț să accept că nu pot să stiu tot și că este perfect normal să greșesc și să fiu corectată.
Trebuie să învăț să accept că mizeria, dezordinea și praful sunt normale și că nu este bine, să stau ore în șir făcând curat ca apoi să mă supăr că în 10 minute totul e la fel.
Trebuie să învăț să accept că corpul se schimba cu vârsta, devenind mai “propriu”.
Trebuie să învăț să accept că principiul “bine faci, bine găsești” nu se aplică mereu, așa că nu trebuie să caut mereu un rost al lucrurilor.
Trebuie să învăț să nu-mi mai pun o 1000 de întrebări pe minut și să învăț pur și simplu să mă relaxez.
Trebuie să învăț să fac diferența între cantitate și calitate.
Trebuie să învăț să accept că oamenii greșesc și sunt impulsivi dar că apoi se căiesc, asta nefăcându-i neapărat oameni răi.
Trebuie să învăț să accept că există 100 de mii de feluri de a fi blogger.
Trebuie să învăț să să-mi fac timp pentru mine.
Trebuie să învăț să nu mă mai las descurajată dacă eu chiar cred într-un lucru.
Trebuie să învăț să iau selectiv sfaturile nu ad litteram.
Trebuie să învăț să dansez pe muzica “tinerilor” :))) dubstep, trip-hop, techno, etc, asta pentru că încă îmi doresc să merg la festivaluri.
Trebuie să învăț să și uit, nu doar să iert.
Trebuie să învăț să accept că cele 2h pierdute pe un film prost, nu le voi mai recupera niciodată, nici dacă dau în judecata producția, actorii, scenaristul, regizorul, etc.
Trebuie să învăț că perfectiunea nu există.
Trebuie să învăț să nu mai compar nimic totul prin prisma trairilor mele, pentru că fiecare e frumos în felul lui, simte în felulu lui, trăiește în felul lui.
Trebuie să învăț să accept că viața nu e corecta și că pur și simplu, unele lucruri se întâmplă pentru că ațs a fost să fie.
Trebuie să învăț să nu mai am așteptări.

Gândul cu care închei postarea este că, dacă tu nu ești bine cu tine, atunci nu prea ai cum să fi bine cu nimic și nimeni. Gandește pozitiv, zâmbește fără motiv, pentru că optimismul se poate învața și molipsi. Poate nu primim înapoi ceea ce dăm, dar ce ne costă să dăm energii bune? Poate am omis lucruri ce le-am învățat sau înca le am de învățat , dar cred că am scris destul, nu? 🙂

I was wearing Miniprix sandals, Sammydress bag, Zaful dress and C&A hat