In copilarie imi puteam alege cu usurinta cea mai buan prietena,defapt era ceva normal sa ai o “bff”,dar acum…lucrurile sunt ca un shake…am prea multe prietene…si fiecare m-a castigat intr-un mod diferit si in fiecare gasesc un altceva decat in precedenta,asa ca nu mai pot decide daca exista sau nu “cea mai buna prietena”.Am vazut ca oamenii sunt imperfecti,gresesc,se caiesc,unii…altii te iau peste picior pana cand te saturi si zici STOP…si nici macar atunci nesimtirea lor nu se opreste..am avut prietenii carora poate eu le-am gresit,dar au intors capul si s-au facut ca nu vad…Am o multime de prietenii care pur si simplu sunt,nu vorbim cu lunile,dar cand ne vedem ne comportam ca si cum ieri am fi baut cafeaua impreuna…

In definitiv…ce defineste prietenia…timpul sau trairile?! eu sunt genul de om usor impresionabil si o persoana poate cu usurita si intr-un timp record sa primeasca “statutul” de prieten dupa doar 1 luna,dar sunt oamenii pentru care timpul are aceiasi influenta ca si faptele in definirea prieteniei.Oare e mai sigur asa!?Pentru mine,cineva devine prieten /prietena in momentul cand impartasim secrete si lucruri intime.Sunt adepta prieteniilor si cu cei de sex masculin,desi se spune ca nu exista…eu cred in ele.Da,se prea poate sa mai existe momente in care sa vezi sclipirea din celalalt si sa te gandesti :Cum ar fii daca..?! dar dureaza o fractiune de secunda si apoi vezi ca nu are rost sa stici frumusetea prieteniei pentru un imbold stupid.Dar ma intreb oare ajungi vreodata sa cunosti un om pana in profunzimi,prieten,iubit,sot,frate..etc..?! Hmmm fiecare cred ca are o parte care e numai si numai a lui…nu e un bun comun.Si deci…in concluzie prietenii trebuie apreciati pentru ca sunt asa cum sunt…si pentru ca ne completeaza!

Dar ce te faci daca in timp conceptiile voaste se schimba,ce faci daca omul pe care il stiai e ucis,de noul lui “eu”?Parerea mea e ca nu poti face nimic altceva decat sa il cunosti din nou,si sa incerci sa-l iubesti..diferit sau nu,mai bun sau nu…asa cum este,altul.