Mi-am propus și am sperat că o să pot să mă ține de ce zic (eu nu o să invadez internetul cu pozele mele de gravidă), însă o forță mai mare ca și voința mea mă îndreamnă să-mi încalc vorbele mai sus menționate. Ce-i drept primele 3 luni, eu nu am simțit fizic sau psihic că sunt/o să devin mamă, din păcate, nici acum nu pot zice că simt ceva wow. Dar ce-i drept acum, că mișcă mă face mult mai atentă la existența lui. Și nu vreau să fiu înțeleasă greșit, adică am mega grijă la ce mănânc, cât sport fac, încerc să nu mă stresez, nu iau pastile, etc. Însă mă simt prost că nu m-am gandit la camera copilului, că încă nu i-am luat nici măcar 1 hăinuță (ce-i drept i-am luat niște cărți…) și că nu am sentimentul ăla măreț că o să fiu mamă. Dar am auzit că nu sunt singura întârziată și că sentimentul acela despre care vorbesc, o să vină la naștere sau după.. Am deviat de la idee. Ideea era și este că eu nu ma văd deloc sexy sau cute ca femeie gravidă, motiv pentru care am refuzat să pun poze. Însă de ceva săptămâni ca pentru convinegrea mea, simt o nevoie acută să pun poze cu burta, deși mă disperă cum se transformă corpul..sânii, burta, picioarele, somnul, respirația, etc..Dar peste nemulțumirea mea, este această nevoie de a arăta că nu e așa cruntă sarcina. Parcă, artătându-mă lumii întrgi, mă usurez de judecata mea și încep cumva să mă mai acomodez cu noua “eu”. Mă, și clar îmi aduc aminte învrăjbirea mea împotriva pozelor de genul “gravidă dar cute”. Și să ne înțelegem, încă nu îmi plac pozele de genul gravida sexy, doar că nu mă pot abține, stupid nu? Mie-mi zici…trăiesc cu mine și gândurile astea zilnic. Am găsit pozele astea, de anul trecut cam de pe vremea asta sau poate puțin prin Mai să fi fost făcute și ele m-au determinat să fac o postare. Au, ce trist mi se pare că anul acesta ratăm Timișoara înflorită… și malul Begăi și nebunia culorilor primăverii, offf. Dar e bine că de câte ori mă ia nostalgia, uite mai arunc un ochi peste poze, închid ochii și mă duc în amintirile alea faine, cu o Timișoară plină de roz.

Poate sunt alte mămici, pentru care sarcina este diferită chiar mi-aș dori să aud pentru fiecare cum a decurs sarcina și ce sentimente au apărut pe parcursul acesteia. După cum am zis, la mine e un carusel de emoții. La început, prima săptămană am explodat de fericire, apoi următoarele 2 luni, am fost mai mult stresată și panicată de schimbări și etc. Apoi, am uitat de sarcină, adică cumva nu mai era ceva inedit, apoi pe la început de 4 luni, au aparut contracțiile false și mișcarea iar panică și conștientizare că dau naștere unui suflet au revenit și ele.. Iar acum, sunt în faza în care burta nu mă mai lasă să dorm bine și eu simt nevoia să o pozez și să o arăt lumii întregi. Dar over all, e un sentiment de bine, când simt că mișcă, când îi vorbesc,îi citeșc sau îi pun muzică. E un sentiment de bine, când știu că îi e bine. Deci, revenind la pozele de gravidă, sorry can’t handle it.. nu înțeleg ce program mi-a virusat creierul, dar asta este… accept și asta că doar nu e sfârșitul lumii. Lecție învățată a 100-a mia oară “niciodată să nu zici niciodată!” Și sper că de data asta s-a lipit bine lecția de mine. P.s avantajul sarcinii, este că dacă ești balonată te poți îmbrăca cu rochii/fuste strâmte, fără a te simții aiurea, so you go girl. :))) P.p.s posibil alte fete/femei să se simtă și să fie sexy/cute, posibil percepția mea să fie eronată, ladies acum fiecare cu, părerile ei, nu? 🙂

I was wearing Atmosphere skirt, Converse sneakers, Zaful jacket, Meli Melo hat, Sammydress backpack and Stradivarius earrings.

Today’s quote: “Everything grows rounder and wider and weirder, and I sit here in the middle of it all and wonder who in the world you will turn out to be.”