E 10 seara, a trecut și Sâmbăta. Am deschis geamul, să-mi savurez paharul de vin și mirosul ploii care tot amenință că vine. Când stai la bloc liniștea nu există. În loc să ascult ploaia, aud câinii lătrând, un pisic plânge mă chinui să nu cobor să-l racolez. Mi-am aprins o țigară, de ani buni nu mai fumez, voiam să mă destind, am uitat ce rău amețesc când fumez, dar totuși nu mă opresc. Mai jos vecinii gătesc, pe lateral alți vecini au o discuție aprinsă. Mă uit la geamurile din blocurile de vis a vis, o doamnă aranjează ceva, o alta gătește, fiecare cu activitățile lui. Îmi place să mă uit la oameni, fără ca ei să mă vadă, să-i studiez, să-i analizez, să trăiesc prin prisma trăirilor lor, să fiu ei, pentru un moment. Mi ar plăcea să pot petrece mai mult timp privind în casele oamenilor, să le văd activitatea de zi cu zi, să le savuez monotonia, pe care uneori în viața mea o găsesc ca fiind cel mai acut dușman.. Mi se pare interesant să fii prezent în viața cuiva fără ca el să știe. Să fiți 2 care se ducură de aceleași nimicuri,  crezând că numai tu știi de ele. Agh am uitat să-ți zic, eu sunt vecina aia ciudată, care se tot uită la tine în casă fără jenă, scuze, trage draperia/jaluzelele când sunt prin zonă. :))

I was wearing Meli Melo hat, Stradivarius coat, Deichmann shoes, Sammydress purse and no name blouse and jeans.

Today’s motto: “The night is the hardest time to be alive and 4am knows all my secrets.”