Noi 2, pisicii și tu

Până acum am fost 4, noi doi și pisicii noștrii iubiți însă, din 31 Demebrie am aflat că vom fi 5. Bucurie mai mare nici că se putea. Zic tu, pentru că încă nu vrei să-ți dezvălui sexul. Văd că-ți place deja să ne tratezi cu fundul, lucru care nu mă miră tare. Nu cred că vreodată o să fiu pregătită să-ți fiu mamă, dar voi încerca din răsputeri să fac treaba asta cât mai bine cu putință. Sfaturile vin și pleacă, dar cred că noi ca și ceilalți trebuie să ne găsim propriul ritm.

Pentru mine, primele luni de sarcină au fost ca și până acum, balonată, somnoroasă și poate puțin mai epuizată ca de obicei, însă nu mă pot plânge că am o sarcină grea. Sunt o norocoasă dacă bine mă gândesc! Crossfitul e încă parte din viața mea, deși sportul nu cred că vreodată o să dispară din lista mea de plăceri nevinovate. Sincer acum parca am pofte mai concrete, că eu și înainte aveam pofte, dar pofte de detoate, acum parcă am pofte mai bine definite. Abia aștept să-ți întâlnești noii parteneri blănoși de joacă. Adesea am fost sfătuită să renunț la vegetarianism și la pisici. Însă analizele mi-au iesit super bine și medicul mi-a zis să continui cum mă simt bine, atâta timp cât amândoi suntem sănătoși. Aștia doi cred că abia te asteaptă, ca altfel nu văd de ce Charlie stă numa pe burta mea iar Seth nu mă mai trezește la 6 dimineața că vrea iubire. Cred că stiu și ei ce urmează și mă lasă să mă relaxez și eu înainte să vii tu acasă. Postarea o începusem acum mult timp, dar abia acum am decis că este momentul să mă întorc la scris, mai ales cu nebunia acestui Covid19, care ne ține în casă pe toți.

M-am îndepărtat de scris treptat, fără un motiv, adică motivul este că, cred că nu mai am nimic de spus.. Sau așa credeam, sunt olteancă LOGIC că am mereu ceva de spus, doar că am ales pentru o perioadă serialele în detrimentul cititului și scrisului. Încă încerc să ma conectez la scris, așa că scuzați haosul de idei și lipsa cursivității. Sunt atâtea de povestit, în ultimele luni s-au întâmplat o grămadă de lucruri, dar serios dacă acum știu cu ce să încep. Înafară de faptul că o să fim părinți nimic monumental nu-mi mai răsună în cap. Ce mult te schimbă și numai gândul că în tine ia viață o altă ființă.. deși sunt încă stângace și habar nu am cu ce se mănâncă parentingul, sunt încontinuu fericită. Nu am un motiv anume, pur și simplu râd mereu și parcă lunile și zilele nu mai trec să vina momentul ăla fain, când eu nu o sa mai arăt ca un cartof și tu o să o să râzi în brațele mele arătându-mi gingiile. Postarea asta e o adunătură de gânduri risipite începând cu 2020, de când n-am mai intrat pe blog, deloc. Pozele sunt mai vechi ca și gândurile mele, dar altele mai up to date nu am. 🙂

I was wearing Adidas superstar, H&M sweater, Koton jeans, Reserved bag & earrings

Today’s motto: “We do not stop playing because we grow old. We grow old because we stop playing.”

You may also like

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.